Muncă, muncă și iar muncă
Dacă e weekend, e perfect, nu mai trebuie să merg la muncă, așa că pot munci, bine – mersi, la acest frumos site. Iar în acest weekend chiar am muncit, după cum veți vedea, pe rupte.
Dacă e weekend, e perfect, nu mai trebuie să merg la muncă, așa că pot munci, bine – mersi, la acest frumos site. Iar în acest weekend chiar am muncit, după cum veți vedea, pe rupte.
Ieșisem de la muncă și încă era soare, iar în suflet purtam o dulce adolescentină sete de poezie ce mă purta ușor între Minulescu și Bacovia, însă un regret mai vechi mă apăsa și nu puteam a-l domoli atât de facil…
Adevărul este că, pentru prima dată de când lucrez în Cluj, am plecat deprimat de la muncă și aveam o stare nebănuit de proastă a răbdării, deși nu știu cât de important este acest aspect în povestea noastră.
În gară la Cluj, trenul tocmai se forma. No, cu zece minute înainte de plecare, în compartiment intră un domn cu soția și cei trei copii bolnavi, vorbind c-o voce gravă și guturală, extrem de enervantă.
Ce dimineață jegoasă! Stau și mă gândesc la populistul Băsescu, în loc să vizitez, în imaginația mea, locuri drăguțe, stau și sădesc sâmburii revoltei împotriva clasei politice, în loc să culeg roadele miraculoase alei unei noi zile.
Sunt debusolat, dar nu așa, doar o țâră, ci sunt complet debusolat și nu mai știu deosebirea dintre întâi și opt Martie.
În weekend, la un supermarket, am avut un sentiment dubios și, din senin, m-am întrebat cum i-ar sta unei colege dacă s-ar gândi să se vopsească blondă, în nuanța aceea în care erau fotbaliștii noștri la campionatele mondiale din 1996 sau 2000, că nu mai rețin când s-au vop
Sunt un pic defect. Mă rog, am mai multe defecțiuni, dar astăzi țin să vă povestesc despre una dintre ele.
Azi, orbit de soarele de afară, mi-am luat lumea-n cap și am plecat de la muncă la 16,30. Nu mă deranjează întâlnirile puse la ore dubioase, nu mă deranjează demonstrațiile tehnice puse seara, nu mă deranjează mai nimic.
Na, că am trăit s-o văd și pe asta! Am redescoperit plăcerea de a mânca dulceață, în anul în care fac trei decenii de viață ceea ce este, după părerea mea, semnificativ!
© 2007 - 2012 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design