Citind despre acțiunile celor de la HHC România, nu știu ce fel de om trebuie să fii pentru a înfia copii bolnavi, cu probleme diverse. Sincer, după părerea mea barbară, este ca și cum te-ai lega la cap când nu te doare.
Până la urmă, tot binele care se face pe lumea asta, se face pe bază de voluntariat, fie că vrem, sau nu, să înțelegem. Iar eu aș vrea să înțelegem, chiar aș vrea.
Știu că viața de zi cu zi este presărată cu frustrări, neajunsuri și alte cele degrabă dătătoare de nervi. Și totuși, altora le este mai rău. Și, mai mult, încă mai sunt pe lume idealiști care se oferă voluntari pentru a aduce necesara schimbare.
Din motive obiective, nu pot spune cine mi-a inspirat acest articol, dar pot să vă spun că oamenii au o relație destul de solidă. Și totuși…
Pentru unii oameni, scopul suprem în viață este să facă avere, nu să se bucure de bunăstarea și confortul pe care averea o oferă.
Și, dacă tot ne-am apucat să vorbim despre sexualitatea la limită, trebuie să vă mărturisesc faptul că mai am o curiozitate, și anume cum ar arăta sexul dacă ar fi doar o experiență intelectuală.
Oare chiar există oameni care-și condimentează sexualitatea postând sau citind afișele de anunțuri pentru servicii sexuale postate în toaletele publice? De exemplu, mi se pare intrigant un anunț de genul:
Nu cred că vom putea merge mai departe ca țară, continuând cu aceleași eterne metehne pe care le clasificăm ca fiind „balcanice”, deci întrucâtva dincolo de controlul nostru.
În fața mea, pe troleibuzul patru, două femei (mă rog, nici fete nu erau) aproape că se lingeau, nu așa:
Voi fi sincer: anul acesta n-am participat la Let’s Do It România, fiindcă m-aș fi dus cu băieții, însă n-am avut un contra-argumente la afirmațiile: „Noi curățăm, mârlanii fac la loc.”, respectiv „De ce am curăța iarăși după nesimțiți?”
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
