La un fast food chinezesc
Mă privea implorator cu ochii placizi Și ar fi vrut de la mine să-i mai dau Ceva din ceea ce să-i dau nu vreau. Pesemne i-a plăcut salata de omizi.
Mă privea implorator cu ochii placizi Și ar fi vrut de la mine să-i mai dau Ceva din ceea ce să-i dau nu vreau. Pesemne i-a plăcut salata de omizi.
Ea îi spunea mereu: – Dar vai!, El îi șoptea mereu: – Mai stai! Dar ea-și dorea un samurai, Iar el, Răpirea din Serai.
Lung, ca proasta se uita la mine Și-i priveam trupul și carnea bună, Drept este că ea era doar o oaie Iar eu eram un turist la stână.
Îți promit că o să te mint pentru a ta iubire Sau că din iubire o să te mint, de vrei, Pot să-mi fac din sinceritate o trăire Sau, de vei vrea, doar dulce amăgire.
Era un șmecher fioros de tip de-ăsta nou Și mânca brânză Camembert cu telemea De n-am mai pomenit așa ceva în viața mea. Iar în cafea el își băga… lapte de bou.
Șnițele din piept de cioară I-am dat să mănânce lui Ionel Fiindcă mă suna cu zel Numai și numai ca să-mi ceară!
Mă simt ciudat și cred că am mâncat nebunele Îmi tremură mâna și creierul mi se comprimă De parcă mi-ar fi prins într-o menghină… Mă uit în tavan și văd cum plouă cu manele.
Pe muzica tăcută a ritmului meu rupt Tăcute săruturile tale coboară înspre sâni, Electrice nebunii se coboară haotic prin mâini Și tăcuți rupem din eros noi fâșii. Tăcute cuvintele se sting mute în oftaturi Și fiecare spasm este un ecou al unei noi atingeri Ce sapă zgomot
Mâncase pizza cu fructe de mare, iar acum avea diaree Fiindcă stridiile erau vechi și cam stricate Iar restul ingredientelor erau și ele expirate. Dar omul scrie acum de pe budă o epopee.
Statuia minerului veghează la cei ce mor Ținându-se de mână și iubindu-se de zor, Numai el șade singur în întuneric și drept Precum un sfinx în miniatură, dar la fel de erect.
© 2007 - 2012 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design