Blestem (2)
De-i dai bani la cerșetoare Să îți crească țepi în mână Să ai șerpi prin buzunare Și să-ți cadă tot din mână.
De-i dai bani la cerșetoare Să îți crească țepi în mână Să ai șerpi prin buzunare Și să-ți cadă tot din mână.
Un parc romantic este doar o haină Pe care o îmbraci atunci când iubești, Fiorul este acolo și când te trezești Dar și când te culci cu inima goală.
Din două dreptăți ne-am ales cu niciuna, Din două fărâme de-minciună am încropit adevărul, Din două urme de atenție am lipit o iubire Și din nicio urmă de regret ne-am acoperit cu trăire.
Într-o țară lașă, eroii au bani Și-și cumpără faima ca pe alimente, Unii au la lins în fund abonamente – „Să se dea la toată lumea” e-un slogan. Într-o lume lașă e plin de eroi Ce-ntr-o zi vor cășuna cu adevărul pe noi, Dar până atunci, să vedeți ner
Îmi spusese unul că să-l iert Că nu e prost, ci doar grăbit, Însă misterul este lămurit: Cretinul este și impertinent!
Ziua, când nu e răcoare, Merg cu teatrul la plimbare Fiindcă-i Grolsch, teatrul mobil, Ce nu ne poartă inutil Prin oraș.
Dedicație: Unuia care mi-a scris anonim. Să-i dăm un nume fictiv, să-i zicem Florin. Pe unde calcă, asfaltul și betonul se deșiră, Iar spațiul se fărâmițează sub apăsarea grea. Întrucâtva, trebuie spus, nici nu e vina totală a sa: Deși face baie, poetul e gras și cam tra
Nu sunt nesimțit și nici nu fac pe nebunul Doar spun că s-a mai inventat apa și săpunul. Și, chiar de unii nu cred, treaba e nasoală, Acum avem apă caldă non-stop de la centrală.
Banii, am învățat, fac lumea asta mare Să fie mult mai mică, se vede oare? Și am învățat, ce-i drept, mult mai apoi Că banii chiar îți cumpără ce vrei, Dar nu-ți oferă sațiu la nevoi.
Într-o zi, provocat mișelește la duel Am coborât adjectivele și le-am scos la apel, Din substantive făcut-am o armă necunoscută Iar pe dânsa… floare de cucută.
© 2007 - 2012 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design