Unei gingașe prețioase
Gramatica ocupă mult spațiu pe creier, Mi-am spus, când am văzut-o cum scrie. E de-nțeles, ea are o anume gingășie Și n-are capacitatea să-nvețe a scrie.
Gramatica ocupă mult spațiu pe creier, Mi-am spus, când am văzut-o cum scrie. E de-nțeles, ea are o anume gingășie Și n-are capacitatea să-nvețe a scrie.
Am vrut să-mi sting o datorie Și m-am dus ca la spectacol, C-am intrat pe ușa băncii Și-am ajuns în circărie.
Ceea ce iubesc e ceea ce respir, e ceea ce-mi doresc E ceea ce visez, e ceea ce gândesc, e ce-mi șoptesc E ceea ce spun, e gândul meu bun, e nebunesc. Ceea ce iubesc, e ceea ce gândesc și îmi doresc.
Când i-a sunat telefonul am crezut că leșin: Avea „acșent” aiurea și-i cânta Joe Dassin. Dar când a răspuns la telefon chiar am râs Spunea că-i la plajă, la mare, iar nu la bazin.
Gheruța mea popândăuașă este un îngeraș cu aripi de pufoșeniu și amoreziu, Cu trupul fraged din dulce gurițiu, cărnuțiu, tandrețiu și călduțiu, Ea are șoapta secretă și moale și gestul drăgăstos și leneș și blând Și doar ea m-a salvat cu-adevărat din iadu-n care
Muza asta euforică a stors din mine Pasteluri de ritmuri nebănuite și rime Și într-un singur weekend am tot scris Până ce muza, beată de rime, s-a sinucis.
Dom’ne, alcoolu-i boală grea Și distrus-a multe case, De-aia Ion al meu doar bea Foarte des, țuică de oase.
Trenul încet, încetișor și pe loc, pe șine rula Eu eram abătut contemplând un loc din mintea mea, Cât era el de gol, trenul acesta jegos, ea intra Duhnind a rahat, în compartiment, undeva alăturea.
Bunicuțul nu, încă n-a murit Ci doar se descompune liniștit. C-așa e el, sărac, bun și cinstit Și de la natură un soi de…
A evadat un politician cunoscut de la zoo, Avea fața pocită, era gras și mirosea a ouă, Era un maimuțoi cum altul pe lume încă nu-i, Să-l bagi în groapă și să-i bați și-un cui!
© 2007 - 2012 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design