Un porc pe nume Adiță
Mă întrebase porcul de Adiță cum îi stau cerceii, Fiindcă tocmai se pregătea să iasă în oraș să ia cina Și cineva trebuia să-i aducă înapoi la hotel limuzina. Deci, ce să vezi?, era clar că-i cam plac băiețeii.
Mă întrebase porcul de Adiță cum îi stau cerceii, Fiindcă tocmai se pregătea să iasă în oraș să ia cina Și cineva trebuia să-i aducă înapoi la hotel limuzina. Deci, ce să vezi?, era clar că-i cam plac băiețeii.
Un covrig mânca voios pâine Albă, moale, cladă și pufoasă, Căci avea o gaură selectă Inventată de o babă circumspectă.
Dulăul acesta vagabond și bolnav m-a mușcat! I-am simțit dinții dureroși până-n coloană, N-oi fi eu mai de soi, dar de sânge și noroi Cum să spun, să fiu clar? Îmi e teamă!
Tu ești apa cu care îmi astâmpăr setea, Dar eu îmi sunt cel mai aprig deșert, Ești focul la care îmi încălzesc picioarele Și care îmi topește inima de fier.
Dacă aș pleca din viața ta, aș fi doar un scaiete dus de vânt, Aș fi de-un lirism vesel, dar lipsit mereu de al meu cânt, Aș fi doar un rob al soartei îmbărbătat de-un iluzoriu gând, Aș fi nu un zeu, ci doar un biet patetic muritor de rând.
Și-a plecat Murgul la vale Cu frâna de mână trasă, Fiindcă cel ce ce-o pilotase N-o băgase și-n viteză.
Trenul acesta este ca un preludiu spre tine Spre brațele tale și buzele de pasiune pline, Mi-e gura știrbă și sufletul mi-e șters Atunci când te mai găsesc doar într-un vers.
Vine poliția și conflictul violent îl stinge. Mă uit pe jos și văd ce-au făcut ăștia doi – Adevărul e că era un surprinzător pentru noi, Cum proștii, de la votcă, au vărsat sânge!
Te privesc sorbind literele de pe foaie La fel cum din suflet ți-aș soarbe iubirea, În gând porți romanul, în suflet despărțirea Și-n ochiul meu te văd fugind vesel prin ploaie.
La nervi, eu sunt un pui de zmeu Și mușc, deși îmi pare apoi rău. Dar atunci nu eram, sincer, eu Căci mă strângeau chiloții, zău!
© 2007 - 2012 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design