Această poveste are două verssiuni. Una scurtă iar alta lungă şi greţoasă (dar cu final romantic). Versiunea scurtă: la blogmeet au venit: Denisa, VisUrât, Ovidiu, Dan, Lucian, Florin, Dragoş şi Alex. Am spus bancuri, ne-am cunoscut, etc. Atmosfera a fost prietenoasă, deschisă

Cu stupoare am constatat astăzi faptul că măslinele nu mai sunt măsline. Să vă dau un exemplu folosind două imagini. În prima imagine puteţi observa ambalajul şi denumirea de mare angajament digestiv: „Măsline Negre Întregi înnegrite prin oxidare”. Say what?

Mergând pe stradă am văzut faza din poza următoare. La prima vedere totul pare corect, exceptând exprimara din limba engleză în dialect de Beijing, studiat la şcoală alături de alţi 74 de colegi de clasă. Nu ştiu dacă e de râs sau de plâns.

Admit faptul că maşina arată înteresant (fără a fi frumoasă), dar eu nu mi-aş lua aşa ceva niciodată. Nu sunt adeptul ideii de a mă plimba cu sicriul. Şi spun asta pentru că am văzut mai multe filme pe YouTube despre siguranţa maşinilor din China.

Admit faptul că Stela Popescu este o mare artistă, dar, profan cum sunt, nu pot să văd exact care este legătura dintre dânsa şi pantofi. Mă rog, poate o fi aceeaşi legătură ca între UnguruBulan şi mâncarea indiană. Nu ştiu sigur.

Este un artist plastic amator, aşa că dacă n-aţi auzit de el pot să vă consolez că nici eu. De aceea, pentru reparaţie morală dacă vreţi, ţin să-i dedic acest articol. Pentru cei 50 de ani în care s-a ocupat de artă, pentru cei 50 de ani în care a adus bucurie în ochii şi

Din ciclul: „Nu-i petroşaniul ca Parisul Dar nici el nu-i paradisul…”.