Gameri din tată-n fiu

Poimâine sunt nouăsprezece ani de când tata s-a întors din Germania cu trei sacoșe de ciocolată, ananas pe care nu știam cum să-l mâncăm, banane, jucării, un filtru de cafea (la vremea aceea era o tehnologie epocală) și alte asemenea. Dar, mai ales, venise într-o sacoșă c-o

  Vodafone pune ceva la cale

Statistica proprie îmi spune că, de fiecare dată când Vodafone mă sună să-mi propună câte o chindie, urmează să facă o ghidușie care să mă țină cu gura pungă. Și sunt de vreo zece ani în rețea…

  Mai departe…

Recunoștința nu înseamnă plafonare, nu înseamnă stagnare și nici sacrificiu, ci este o formă de expresie a unei trăiri interioare, cum este cuvântul sau privirea.