Pentru mine este important acest blog, reprezintă ceea ce cu gura nu pot spune, fie fiindcă sunt prea timid, prea rârâit, prea neatent sau prea ocupat cu alte chestiuni mai stringente decât extensia propriului sine către ceilalți.
În 1990, poporul român era ca un bebeluș ce de-abia învăța să meargă pe fragedele-i picioare ale democrației, în ciuda faptului că o serie de mineriade cu violență l-au legat de patul temerii cu lanțul neputinței și l-au bătut cu butelia udă a nepriceperii.
Aseară, urmărind în direct intervențiile lui Relu Fenechiu (PNL) și Ecaterina Andronescu (PSD) de la știrile TVR, am avut o revelație atât de tristă, încât deja îmi venea să-mi fac bagajul și să plec în lume.
Pe foarte scurt, că e pauza de masă. S-a anulat primul contract de credit din Europa:
Doamne, ai milă de robul tău și teleportează-l la klingonieni, să-l mănânce ăia sau să-i dea cu bâte laser în cap și să-l ardă cu lampa de pilit diamante, trimite-l la asgaarzi să-l bage ăia în mașina de franjurat carnea sau în storcătorul de coaste…
Cât a fost iarnă, am visat numai la șunci, sarmale, costițe, antricoate, fripturi, slăninuțe, caltaboașe, cârnăciori, tobițe, fasoli, cartoafe, puire-uri și alte îmbucături înrotunjitoare…
Să behăi, pe cuvânt dacă vă mint. Mi-a stat mintea în loc când am văzut nu doar că nu sunt singurul care crede că ne apropiem de limita maximă a progresului civilizației consumeriste, prin teoria pe care am lansat-o, teorie conform cărora sursele de hrană nu vor mai putea cre
© 2007 - 2012 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
