Omul n-a spus nimic, n-a scris niciun guest post pe tema asta, iar ieri, dis de dimineață, m-am trezit cu un mail de la el în care îmi spunea că are avionul în două ore de la citirea mesajului. Foarte tare!
M-am culcat devreme și m-am trezit târziu, probabil mă pândea o răceală sau ceva. Însă când m-am trezit, eram apăsat de un regret destul de greu și de dureros, cu privire la calitatea actului de presă.
Na, că am trăit s-o văd și pe asta! Am redescoperit plăcerea de a mânca dulceață, în anul în care fac trei decenii de viață ceea ce este, după părerea mea, semnificativ!
Deunăzi, un coleg de muncă ce a rămas în pană cu mașina chiar lângă pârtie, fiind plecat la schi pe lângă Baia Mare, o fază de nu mi-a venit să-mi cred urechilor.
Pornim de la știrea asta: Un jandarm si-a iesit parca din minti si a batut cu bestialitate o fetita care a insistat sa-i spele parbrizul la semafor. Sursa
Cred că fiecare a văzut, cel puțin odată, statistica aia cu numărul de plinuri de combustibil pe care și le poate permite fiecare european, unde noi nu stăm prea bine, că din salariul minim poți face doar vreo trei.
Pe scurt, despre subiect, obiectiv: în timp ce oamenii mureau neștiuți și nevăzuți pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial, proaspătul rege este perceput ca un erou pentru că a reușit să țină un discurs.
Tulai, că mi-a stat mintea în loc atunci când, la un articol despre o anumită ramură industrială, cineva a găsit de cuviință să-și depună, printr-un comentariu, candidatura la postul de director regional de vânzări la o firmă ce acționa în acea ramură industrială.
Zilele trecute, povestind într-un anturaj real, offline, despre diverse chestiuni, nu mai rețin exact cum s-a ajuns și la o scurtă discuție despre cenzura pe bloguri.
© 2007 - 2012 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
