Nu e de râs. Zilele trecute am avut niște experiențe mai deosebite cu niște oameni de condiție educațională mai modestă, ca să mă exprim elegant. Și am constatat că trebuie să scriu un articol pe chestia asta, că altfel oamenii nu se descurcă.
După părerea mea, aceste secții sunt unele dintre cele mai inutile secții din facultățile românești. În primul rând, pentru că din ele nu ies nici informaticieni bine pregătiți și nici economiști exemplari.
Când eram în liceu, la orele de engleză am avut oportunitatea de a deveni mai puțin român, învățând că englezii au un set de reguli de respectat pentru o dezbatere civilizată.
Să vorbim despre sărăcie. Soluția la sărăcie este educația, întrucât îți oferă acces la o gamă variată de posibilități și șanse de a mânca o pâine albă, constant.
Mă întâlnisem pe tren cu un amic din tinerețe, venind și el spre Cluj, recent întors din Afganistan, soldat fiind, iar povestind cu el am realizat afirmația din titlu: „un bun soldat nu este un bun civil”.
Era o vreme când a fi inginer însemna recunoașterea unui efort susținut, întins pe mai multe decenii, începând din jocurile prunciei când jucăriile erau dezasamblate și reasamblate, terminând cu studierea și implementarea unor sisteme complexe care să protejeze viața umană.
[Advertorial] […] Pereții camerei erau tapetați cu desenele copiilor, iar Diana le privea cu interes, studiind armonia inteligentă a haosului dintre ele.
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
