Ceea ce…
Ceea ce iubesc e ceea ce respir, e ceea ce-mi doresc E ceea ce visez, e ceea ce gândesc, e ce-mi șoptesc E ceea ce spun, e gândul meu bun, e nebunesc. Ceea ce iubesc, e ceea ce gândesc și îmi doresc.
Ceea ce iubesc e ceea ce respir, e ceea ce-mi doresc E ceea ce visez, e ceea ce gândesc, e ce-mi șoptesc E ceea ce spun, e gândul meu bun, e nebunesc. Ceea ce iubesc, e ceea ce gândesc și îmi doresc.
Gheruța mea popândăuașă este un îngeraș cu aripi de pufoșeniu și amoreziu, Cu trupul fraged din dulce gurițiu, cărnuțiu, tandrețiu și călduțiu, Ea are șoapta secretă și moale și gestul drăgăstos și leneș și blând Și doar ea m-a salvat cu-adevărat din iadu-n care
Tu ești apa cu care îmi astâmpăr setea, Dar eu îmi sunt cel mai aprig deșert, Ești focul la care îmi încălzesc picioarele Și care îmi topește inima de fier.
Dacă aș pleca din viața ta, aș fi doar un scaiete dus de vânt, Aș fi de-un lirism vesel, dar lipsit mereu de al meu cânt, Aș fi doar un rob al soartei îmbărbătat de-un iluzoriu gând, Aș fi nu un zeu, ci doar un biet patetic muritor de rând.
Trenul acesta este ca un preludiu spre tine Spre brațele tale și buzele de pasiune pline, Mi-e gura știrbă și sufletul mi-e șters Atunci când te mai găsesc doar într-un vers.
Te privesc sorbind literele de pe foaie La fel cum din suflet ți-aș soarbe iubirea, În gând porți romanul, în suflet despărțirea Și-n ochiul meu te văd fugind vesel prin ploaie.
1. Sunt… Eu sunt o-mperechere de straniu Şi comun, De aiurări de clopot Şi frământări de clape – În suflet port tristeţea planetelor ce-apun, Şi-n cântece, tumultul căderilor de ape… Ecce Homo
S-a ofilit parfumul tău pe perna mea Iar pielea ta de catifea, călduță, Nu-mi mai atinge pielea, of drăguță!, Aș vrea să te mai am în viața mea!
Nu știu gheruța mea ce vede la mine. Mi-e teamă și rușine că ea este atât de bună și de iubitoare cu mine, în timp ce eu sunt atât de bolnav, de defect și de dur cu mine însumi, cu cercul pe care împreună îl formăm, mi-e teamă că sunt, poate, prea…
Iubirea adolescentină este un castel de nisip Făcut pe o plajă de oameni orbi plină, Pe când iubirea matură este catedrala florentină Construită într-un deșert arid și pustiu.
© 2007 - 2012 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design