Am o curiozitate. Oare ce anume a determinat montarea manetelor de alarmă pe trenuri? Luau foc vagoanele? Ce se întâmpla? Ce pericol era atât de mare, încât să justifice nevoia de montare și întreținere a lor?
Văzând că scriu de zor pe laptop, colegul de compartiment, un domn pescar pensionar și blatist, îmi spune:
Știți că v-am povestit că s-a furat săpunul din vagon. Ei bine, am plecat la adulmecat și i-am ginit pe unii care miroseau exact a parfumul săpunului furat.
Pentru a prinde un ciorditor, sau pentru a te feri de vreun potențial ciorditor, trebuie să fii un pic atent, fiindcă ciorditorii sunt simplu de reperat: îi scanează cu viteză pe ceilalți. Să vă dau un exemplu: eram în tren, mergând la toaletă să constat furtul săpunului.
Iaca poznă! S-a furat săpunul dintr-o baie a vagonului. Între Deva și Simeria m-am dus la toaletă și, evident, am folosit și săpunul. Interesant este că, deși săpunul era complet alb, era puternic parfumat a lămâie, ceea ce îl făcea oarecum atractiv.
CFR Călători are o serie de proceduri ciudate, datorate stării infrastructurii aflate în curs de modernizare. Astfel:
Pfuai, să mor io dacă zilele trecute n-am fost depășit de situație! Nu era caniculă afară sau ceva, nu știu cum să spun, parcă mi-e și un pic jenă să vorbesc despre asta, dar unui om îi puțeau ciorapii îngrozitor.
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
