Mi-s dragi tare vagoanele de cărbune, mai ales când știu că ele se îndreaptă spre Valea Jiului și, deși pentru majoritatea oamenilor ele sunt doar niște simple și goale vagoane de cărbune, pentru mine ele reprezintă pâinea pe care, și mâine, o vor mânca 10,000 de familii di
Întrucât nu mai suntem pe timpul împerecherii cambrianului cu neozoicul, pe piață au apărut săpunurile de călătorie, în speță niște geluri anti-bacteriene care se freacă pe piele, ceea ce este un lucru minunat.
Tot de pe tren. Într-un compartiment cu șase locuri, când am intrat eu, erau doi tineri, frate și soră, și ocupau patru locuri, fiecare câte unul, plus bagajul care stătea comod, să nu i se îmbrehăne.
În tren, duduia vecină de compartiment și cu fie-sa, au mâncat în continuu de când au intrat în compartiment, până când am ajuns aproape de Câmpia Turzii. Ei, dragilor, Dumnezeu nu bate cu bâta, că mi-era o foame de muream, pentru că și eu, altă dată, am mâncat niște leg
Am văzut că CFR a organizat în ultimul an mai multe supra-controale decât am văzut eu în zece ani, ce-i drept, nu circulam atât de des. Dar, zic, am văzut unul care a fost prins circulând fără bilet, și am și eu curiozitatea asta: ce s-a întâmplat după?
Îmi place. În gara din Cluj, pe când am ajuns eu să iau ghezășul, studenții se îngrămădeau ciorchine, ciorchine, ciorchine, încercând să prindă să cumpere un bilet înainte de plecarea trenului.
Distanța de 50 de kilometri dintre Subcetate și Petroșani este parcursă de 110 minute (da, aproape două ore), pentru că se lucrează la calea ferată. De fapt, or asta vreau să arăt, pe porțiunile de cale ferată modernizată se circulă normal. Iată o mostră de lângă E68 sau
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
