De fiecare dată…
De fiecare dată când plec din Petroșani, o parte din mine, ca o dâră, rămâne în urmă, iar eu trebuie să fac un efort conștient și voit de a nu deveni melodramatic.
De fiecare dată când plec din Petroșani, o parte din mine, ca o dâră, rămâne în urmă, iar eu trebuie să fac un efort conștient și voit de a nu deveni melodramatic.
Afară era un ger calm, ce nu putea, prin rafale, viscoli zăpada aproape absentă, așa că n-am zăbovit prea mult în îngusta vale de lângă Peștera Dracului din apropiere de Vulcan, cu atât mai mult cu cât niște câini comunitari destul de agitați și de violenți își făceau
Îmi spune un prieten:
[Advertorial] Pentru că eu nu glumesc atunci când vine vorba de minerit și pentru că nu avem atât de multe alternative pe cât ne-am dori, pentru mine jocul Orașul Minier alcelor de la RMGC înseamnă ceva, ceea ce se și vede din clasament.
[Advertorial] Oioioi, mă știți că sunt din Valea Jiului și am o anume apetență de a simpatiza cu regiunile miniere și de a le simți durerea și chinul, deznădejdea și sărăcia, disperarea și nevoia cruntă de niște minime resurse de bani.
Dis de dimineață, în Valea Jiului și în împrejurimi, mergând spre nord, printre dealuri, spre Pasul Merișor și, mai apoi, spre Țara Hațegului, vremea era umedă și se lăsase ceața, ceea ce pentru mine este un mister, întrucât dacă nu a mai plouat și pârâiele sunt aproap
La naiba, poate că îmi fac prea multe griji! Poate că ar trebui să mă opresc cumva din trăit modern, să mă duc în peșteră și să vânez lilieci, sau ceva de genul. Și, poate, statul ar trebui să mă ajute să nu-mi mai fac prea multe griji.
Mi-s dragi tare vagoanele de cărbune, mai ales când știu că ele se îndreaptă spre Valea Jiului și, deși pentru majoritatea oamenilor ele sunt doar niște simple și goale vagoane de cărbune, pentru mine ele reprezintă pâinea pe care, și mâine, o vor mânca 10,000 de familii di
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design