Eu am sufletul din stele Tu ai sufletul din ape, Cum tăcerea ne apropie Mai sublim, ÅŸi mai aproape.   Cum se contopesc, iubito Stelele cu marea neagră, Åži cât te iubesc, iubito Åži-i frumos tot ce ne leagă.   Câte stele-s presărate Pe-ale mării largi oglinzi Åž

O iubire imposibilă, Parfumată ÅŸi-nstelată Simt cum mă ridică Înspre cer.   O iubire imposibilă Ce nu va fi nici mâine Åži nu a fost nici ieri.   O iubire imposibilă E un chip zâmbind În visul dulce.   O iubire imposibilă Să măi ia de pe pÄ

ObiÅŸnuiam să te urăsc, ObiÅŸnuiam să te iubesc. E clar, îmi spun, te iubesc!   Eu nu-nÅ£eleg de ce suntem departe, Când te privesc, ÅŸi mă priveÅŸti, Åži-n semne mă doreÅŸti.   Eu nu-nÅ£eleg timiditatea ta, Căci ÅŸtii că n-am să te trădez vreodată.   O

Mă-ntreb ce ce-n octombrie pică frunza, De ce-nfloreai în serile de mai, De ce cu spini împodobit-ai roze, Åži ce otravă ai sădit în crini.   Mă-ntreb de ce ai ochii atât de calzi, De ce-i atât de tandru glasul tău, Åži de ce doare nagraita ÅŸoaptă

Dragă muză, buburuză Ce coboară lin pe pană Vino-acum ÅŸi mântuieÅŸte Vechea sufletului rană.   Vino de-mi adu candoarea NopÅ£ii albe de magie, Vino-acum să iei povara VieÅ£ii de melancolie.   Am trăit în pribegie, În a ta străinatate, Åži-acum sufletul

Te iubesc deÅŸi n-aÅŸ vrea, Te iubesc cu toată fiinÅ£a mea, Te iubesc, mai mult decât orice, Te iubesc ÅŸi-aÅŸ vrea să ÅŸtiu de ce.   Te iubesc, deÅŸi n-am ÅŸtiut-o până acum, Te iubesc, ca ÅŸi atunci când m-ai oprit din drum. Te iubesc ÅŸi n-am să-Å£i spun &icir

Îmi umpli sufletul de seve Licori albastre ÅŸi parfum, Cu flori frumoase, parfumate Cu zori de zi, cu răsărit, Cu ceaÅ£a care se ridică Din sufletul meu adormit.   Tu mă ridici uÅŸor spre stele Åži mă răpeÅŸti în vălul tău Tu mă alinÅ£i uÅŸor, ca pana, Cu părul t

ViaÅ£a este melancolia plăcerii, O odă închinată durerii Åži puterii de a iubi.   ViaÅ£a este acordul de liră Cântat de-un rege saltimbanc Sedus de o zeiţă.   ViaÅ£a este o ÅŸoaptă târzie Spusă de o copilă ce nu ÅŸtie Åži nu vrea a iubi.   Åži, mai

Åži era ploaie peste văi, Noi doi, mergând pe ude alei, Noi doi, ca frunzele de tei, Åži era ploaia între noi, Åži era ploaia.   Cum ne plimbam pe dulci alei, Prin locul rătăcit de lume, Prin anotimpuri ÅŸi prin ploi, Prin anotimpuri, doar noi doi, Åži erau doi în