Într-o țară lașă, eroii au bani Și-și cumpără faima ca pe alimente, Unii au la lins în fund abonamente – „Să se dea la toată lumea” e-un slogan. Într-o lume lașă e plin de eroi Ce-ntr-o zi vor cășuna cu adevărul pe noi, Dar până atunci, să vedeți ner
Ziua, când nu e răcoare, Merg cu teatrul la plimbare Fiindcă-i Grolsch, teatrul mobil, Ce nu ne poartă inutil Prin oraș.
Banii, am învățat, fac lumea asta mare Să fie mult mai mică, se vede oare? Și am învățat, ce-i drept, mult mai apoi Că banii chiar îți cumpără ce vrei, Dar nu-ți oferă sațiu la nevoi.
Într-o zi, provocat mișelește la duel Am coborât adjectivele și le-am scos la apel, Din substantive făcut-am o armă necunoscută Iar pe dânsa… floare de cucută.
Cumplit m-apasă zidul acesta prea crud și prea rece E ca un tablou suprarealist pictat de-un pictor orb, Înainte, în soare, eram un falnic și imens uliu sau corb, Iar acum sunt doar un deținut ce observă timpul cum trece.
Ceea ce iubesc e ceea ce respir, e ceea ce-mi doresc E ceea ce visez, e ceea ce gândesc, e ce-mi șoptesc E ceea ce spun, e gândul meu bun, e nebunesc. Ceea ce iubesc, e ceea ce gândesc și îmi doresc.
Muza asta euforică a stors din mine Pasteluri de ritmuri nebănuite și rime Și într-un singur weekend am tot scris Până ce muza, beată de rime, s-a sinucis.
Tu ești apa cu care îmi astâmpăr setea, Dar eu îmi sunt cel mai aprig deșert, Ești focul la care îmi încălzesc picioarele Și care îmi topește inima de fier.
Dacă aș pleca din viața ta, aș fi doar un scaiete dus de vânt, Aș fi de-un lirism vesel, dar lipsit mereu de al meu cânt, Aș fi doar un rob al soartei îmbărbătat de-un iluzoriu gând, Aș fi nu un zeu, ci doar un biet patetic muritor de rând.
Trenul acesta este ca un preludiu spre tine Spre brațele tale și buzele de pasiune pline, Mi-e gura știrbă și sufletul mi-e șters Atunci când te mai găsesc doar într-un vers.
© 2007 - 2012 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
