De ce să ştii, când tu-ai plecat atunci Şi zilele de toamnă au venit? De ce să ştii când frigul mă apasă? De ce să vii? De ce să vii de toate câte-au fost Şi vor mai fi? De ce să vii, căci am plecat atunci? De ce-ai veni? De ce să ştii [&helli
Răsare luna-n cimitir, Amurg morbid în taină, Iar în căruţă-n coviltir Teama sporeşte haină. Dar vino tu, ce ai murit, Durerea să mi-o iei Şi du-o-ncet spre alte zări, Şi poţi să-mi ceri ce vrei. În cimitir stam printre cruci Şi sărutam ţăr&
– Străinul meu, De pe meleag de vis, De ce-ai venit? Ceasurile sunt târzii! Sau tu nu ştii, Pe-aici străini nu trec, Cei vii au calea lor, Jos în câmpii! De ce nu crezi C-aici nu vei găsi Ce cauţi tu? Nu vei găsi nimic aici, Nimic ce tu vei folosi, Nimi
Celor care n-au iubit Le spun-n-acest târziu Că soarele e argintiu De friguri pustiit. Celor care ştiu ce-i ura, Şi celor care nu-şi ţin gura Le spun cu inima amară Că nu există primăvară! Celor ce-au dăruit o floare, Celor cu o inimă mare Le spun că-n ceas
Eu: MRN Ea: HDA Noi: Să vorbim despre noi Să vorbim despre oameni ca noi, Noi ne minţim, ne minţim că ne iubim Deşi suntem eroii propriilor poveşti, Tu, cu a ta, eu, cu a mea Încercând din răsputeri, orbeşte Să creăm din vise Un soi de armonie universală. Hai
Visele mele se năruiesc Cu orice zi ce o trăiesc, Dar poate ziua care vine Îmi va aduce un strop de bine. Mă tot gândesc la ce a fost odată, Tot ceea ce am dorit viaţa toată. Iar durerea ce o simt e lipsa ta, Pe care nu o stinge nimenea, Poate doar […
Cu nonşalanţă şi candoare Te plimbi în visul meu seară de seară, Şi îmi zâmbeşti şi te comporţi De parcă soarele ar răsări întâia oară. Şi ca un sâmbure de nucă Tu interiorul ţi-l ascunzi, Dar miezul este cea mai bună bucăţică
Sunt dualismul dintre fiinţă şi nefiinţă, Dintre bine şi rău, Dintre adevăr şi minciună, Sacru şi profan Căutând într-o mare de întuneric o lumină de mijloc. Sunt o floare ce şterge haosul dintre noi, Sunt durerea vie a compasiunii, În voc
Aş vrea să-ţi spun, Aşa cum deseori obişnuiam, Când ne-ntâlneam, Zâmbeam şi sufeream, Că tot ce-a fost Demult s-a stins în zare, Şi pentru tine am numai iertare. Aş vrea să-ţi spun că te-am iertat, &
O aripă să pot zbura, Să pot s-ating o stea cu ea, Şi să mă poarte-n univers Să pot să-ţi scriu un dulce vers. O aripă, un roi de stele, Să-ţi umplu visele cu ele, O aripă să pot afla Ce doruri stau în calea ta. O aripă să-mi dea avânt, La piept, [
© 2007 - 2007 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
