Da, știu că roșioarele nu sunt printre cei mai delicioși pești de apă dulce, dar din când în când trebuie să mai schimb peștele pe care-l mănânc, ca să nu mă plictisesc și să nu mă saturez. Așa că zilele trecute mi-am făcut niște roșioare la cuptor cu mămăligă și
Ca să nu mă întind:
Începem în forță:
Lumea ar fi cu adevărat un loc mai bun, dacă și copiii i-ar iubi pe părinți atât de mult pe cât sunt și ei, la rândul lor, iubiți de către părinți.
La naiba, poate că îmi fac prea multe griji! Poate că ar trebui să mă opresc cumva din trăit modern, să mă duc în peșteră și să vânez lilieci, sau ceva de genul. Și, poate, statul ar trebui să mă ajute să nu-mi mai fac prea multe griji.
Un episod signifiant din maturizarea mea s-a petrecut în momentul în care am realizat că nu pot empatiza cu oricine, lucru care mi se pare incredibil.
Iarăși ca să nu mă întind, deși aș putea, evident, iată câteva articole pe scurt:
Într-una din serile precedente, m-am uitat la un film SF cu ceva grup de meteoriți care aterizau pe Pământ. În grupul respectiv, se pare că era și o bucată densă dintr-o stea „pitică maro”, foarte, foarte densă.
În seara zilei de 2 Septembrie a.c., numitul Dumneavoastră subsemnat blogger muncitor și devreme acasă își făcea rondul uzual de lăsat cărămida de bani la Kaufland pe te miri ce prostii…
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
