Bancul cu Katiuşa
Al Doilea Război Mondial. Hans (neamţ, evident) îşi bagă degetul la nevastă pe alocuri, ca să-i ţină de mângâiere pe front. În mijlocul câmpiei pe Frontul de Est, în timpul luptei, Hans îşi ia degetul şi-l miroase, exclamând:
Al Doilea Război Mondial. Hans (neamţ, evident) îşi bagă degetul la nevastă pe alocuri, ca să-i ţină de mângâiere pe front. În mijlocul câmpiei pe Frontul de Est, în timpul luptei, Hans îşi ia degetul şi-l miroase, exclamând:
Moştenirea emoţională de la părinţi este o chestie interesantă, mai ales dacă stai să te gândeşti la unele aspecte mai ciudate ale ei. Chestia asta cu moştenirea emoţională am observat-o practic acum vreo 8 ani şi, de atunci, am avut un pic de timp să trag nişte conclu
Tot am auzit mitul ăla tâmpit care spune despre femei că ar fi cu mult mai multe decât bărbaţii (de la 2 la 10 ori mai multe). Sunt bărbat şi mă uit după femei, ca atare cunosc piaţa "la prima mână" cum s-ar zice.
Trebuia să îmi încarc astăzi cartela de Cosmote şi m-am dus să o încarc de unde am şi luat-o (deh, puterea obişnuinţei). Şi nu mai găseam locul. Stăteam şi mă uitam ca un câine la lanţ şi nu-mi dădeam seama ce-mi scapă.
O vorbă de bun simţ spune că atunci când eşti la Roma te comporţi ca romanii. Cred că oricine a terminat măcar liceul ar trebui să o ştie. În fine, să vedeţi fază…
Am hotărât să renunţ la o parte din portofoliul de colaboratori (clienţi) pe partea de IT din Petroşani, că mă stresează prea tare. Adică îmi spun că vor sisteme bune, etc, dar le cumpără de unde vor ei, după care se miră că nu le merg cum trebuie.
Am pornit computerul. Am intrat în contul meu de pe computer. Am deschis browser-ul. Am selectat, de plictiseală, nişte text. Apoi am intrat în contul de Gmail. Am dat pe spate. Gmail căutase automat prin mesaje textul selectat de mine de pe blog.
OK, acum sunt chiar rău. Parcasem regulamentar maşina şi mi se cam fâlfâia (mă uitam că aş fi dat-o 3 centimetri mai în faţă, dar no) şi mi se cam rupea. Mă rog, în aparenţă, că tot eram nervos pe dobitocul ăla de dinainte.
Eram în Petroşani pe DN66 (pe centură) şi mergeam aproximativ regulamentar (55 Km/h), în coloană. Maşina din faţă era, totuşi, destul de departe, dar nu mă sinchiseam de ea fiindcă depăşiri nu se puteau face (linie dublă continuă iar banda întâi ocupat
Luna plină împărţea cerul în două, în lumină şi întuneric, precum un râu vijelios brăzdează o câmpie arsă de soarele ameţit al unei zile toride de August şi, dincolo de lumina ce o sădea peste sat, întunericul se juca în umbre la
© 2007 - 2009 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design