Dom’ne, am trăit o fază cum, până acum, n-am mai trăit. Am fost de față la discuția unor fete despre pantofi. N-am înțeles nimic.
La Genetică, în clasa a douăsprezecea, am învățat că, pe măsură ce populațiile speciilor cresc, le crește susceptibilitatea la boală. Și e firesc, natura nu are resurse infinite de viață și de spațiu, așa că are mecanismele ei de siguranță.
Am o babă în bloc. Nu știu ce a muncit la oraș toată viața, în Cluj. Dar dacă are o pensie de 350 de lei, e cert că n-a inventat nimic, n-a scris nimic și nici n-a împins lumea în sus.
Țara arde și vouă vă arde de etică? Apelează omul la mila publică, păstrându-și mârțoaga și pârloaga, și voi îi săriți în cap? Cum, faptul că are un copil grav bolnav ar trebui să-i schimbe portofoliul proprietății și stilul de viață? Marș mă!
După gala de premiere de la SuperBlog, trebuia să particip și la petrecerea din clubul bucureștean Spice-ceva-nume-de-bere-nemțească. Grolich, parcă. Însă nu m-am mai dus.
Cred că, în calitate de câștigător al celui mai mare, mai frumos și mai dur concurs din blogosfera românească, este de datoria mea să spun câteva cuvinte despre concurs. Așa mi se pare decent.
Ce este mai uman? Să arunci mâțul în râu, sau să-l lași singur, într-un ger cumplit, într-o cutie dintre blocuri?
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
