Review de gasronieră (1)
Știți că vreau să mă mut din gazdă în chirie, într-o garsonieră, că deh, la 30 de ani să stai în gazdă e un pic ciudat (dar nu prea mult, da?). Și no, fiindcă tot e pauza de masă, țin să vă povestesc o fază tare.
Știți că vreau să mă mut din gazdă în chirie, într-o garsonieră, că deh, la 30 de ani să stai în gazdă e un pic ciudat (dar nu prea mult, da?). Și no, fiindcă tot e pauza de masă, țin să vă povestesc o fază tare.
Ştiţi că eu sunt un tip rezonabil, până se găsesc unii să îmi aibă treaba şi să mă ia de prost şi atunci ripostez elegant şi cu precizie chirurgicală! După cum am anunţat deja, în seara asta va avea loc o execuţie în direct. Este execuţia celor de l
Nu am nimic cu balenuţele. Nu mă dereanjează prezenţa lor, sau alte asemenea. Totuşi, am văzut o chestie. O balenuţă de-asta purta o fustă neagră şi elegantă, frumos călcată, ciorapi lycra negri de calitate (densitatea 70 sau 80) şi adidaşi albi. Am crezut că nu văd bine,
Veneam spre casă cu 46b-ul şi mă pregătesc să cobor în staţie. Cum stăteam cu faţa spre uşile din mijloc, din dreapta mea se ridică un cuplu. Erau bine îmbrăcaţi, genul educaţi şi trendy. Ba, pot spune chiar să erau frumuşei, genul de oameni cu care ai sta la o
Nu înţeleg nişte chestii ce ţin de arhitectură, doar ştiţi că sunt pasionat (1, 2, 3). De exemplu nu înţeleg după ce principiu se înalţă biserici lângă blocuri turn, sau invers, turnuril lngă biserici. Eu de aici înţeleg o chestie cam aiurea.
Sunt un om cu principii. Şi nu mă abat de la ale mele principii. Deloc. Fără excepţie. Unul dintre aceste principii spune că transparenţa în comunicare, sub orice formă s-ar face ea, este o condiţie primordială pentru exprimarea acesteia.
Văd prin oraş o reclamă. Mă umflă râsul. Într-o anume viziune artistică ni se arată cum oraşul întâlneşte natura, cum verdele întâlneşte metalul şamd. Ceea ce au uitat cei ce au aprobat reclama asta tâmpită este că acolo, în reca
În Adevărul de Seară, ediţia de Cluj, la Ghidul Emigrantului este un articol în care se povesteşte cum un imigrant român din Italia a scăpat de gherlă şi belele pentru că judecătorul a presupus să respectivul ştie limba.
Fiindcă eram grăbit să prind 46b-ul (deja devin superstiţios, am scris deja că l-am pierdut, iarăşi) şi obosit am trecut strada. La ora de vârf. Pe roşu. Nu văzusem semaforul. Mi-am luat nişte carne în frigider şi sper că mama e bine. Serios, niciodată în mu
Aşteptam în staţie autobuzul 46b (da, ăla) pe care, evident, l-am ratat la mustaţă (cam cu 3 minute). La un moment dat chiar la intrarea în staţie parchează unul cu ceva limuzină (Fiat, cred, model necunoscut) cu număr de Estonia (la valoarea lui)….
© 2007 - 2009 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design