ÎÈ›i voi săruta pătimaÈ™ mâinile È™i buzele moi Și împreună vom pluti duÈ™i de val înspre cer, Te iubesc È™i nu contează că totul e efemer Ci doar că pot să îmi împart sufletul la doi.

Tu eÈ™ti miracolul perpetuu, un înger bun Care mă păzeÈ™te È™i-mi sporeÈ™te din iubire Și din multa fericire pe care o simt acum. EÈ™ti a fiinÈ›ei mele dulce È™i sublimă strălucire.

ÎÈ›i voi compune pe cer razele soarelui în galaxii mii È™i mii Și din stropi de lumină îÈ›i voi face corabia cu pânzele viselor, Dacă doar m-ai iubi într-un fel care să aibă gustul rozelor Sau dacă doar m-ai lăsa să mă scald în lumina ochilor tÄ

Apa dulce a izvorului buzelor tale E precum roua căzută pe castanele Ce tăcute îÈ™i aÈ™teaptă roua rozelor Să le acopere cu a mea dragoste a buzelor.

Pierdut pluteam prin universul ochilor tăi, infinit. Și năucit de dulcea ta blândeÈ›e È™i tandreÈ›e iubitoare Pășeam atent să nu cumva să-mi sfărâm, iarăși, prosteÈ™te Fericirea absolută pe care o trăiam frumos, vinovat È™i voit.

Cu sărutul meu È›i-aÈ™ deschide universuri noi Și din fragedă pasiunea ta aÈ™ aprinde roÈ™ii făclii Ce vor arde-n tine cu nebune speranÈ›e È™i iluzii Și cu noi plăceri È™i cu noi sentimente în noi.

Dulci È›i-aÈ™ umezi buzele cu dragostea mea drăgălașă Și te-aÈ™ purta pe râuri de caldă È™i lină lumină, Inima de-a mea iubire-È›i va fi plină Și vom nega orice tristeÈ›i din fașă.

RespiraÈ›ia mi-e un tunet ce coboară Pe sânul tău È™i ca-ntr-o doară Elanul meu tăcut È™i câteodată surd Se contopeÈ™te-n fiinÈ›a ta cu un sărut.

Dar nu o să mai zbor nicicând atât de sus Cât braÈ›ele tale nu or să-mi  mai cuprindă Inima ce-mi stă la uscat atârnată pe o grindă. Și-n suflet mai pot să port doar un suspin nespus.