Afară lătră câini a jale, a durere şi-a pustiu Şi încet-încet totul devine de un roşu sângeriu, Iar cei căzuţi în luptă contra ciumei roşii Îşi blastămă cu sete, din cavou, nepoţii. Afară cerul se-nchide opac şi gol şi moare, Este
Bună-i Java, Nu-i ca C-ul, Nici apa Ca și rachiul!
Cu tumultuoase vreri te-am vrut odată Şi-n râs ai luat tot ceea ce-am simţit Sădind în bietu-mi suflet un cavou. Nu te mai vreau, acum sunt doar ecou. OC De aici.
Ştiu că uneori mă minţi Şi ades mă dai pe spate: "Te iubesc ca pe un frate", Dar eşti singură la părinţi! OC
Nu pot să descriu în cuvinte mâna ce mă apasă pe piept cu putere, Parcă totul a fost la figurat, parcă am fost o tragedie la pătrat, Tot ce-a fost odinioară între noi fără a noastră vrere Încă înainte de a-ncepe cu adevărat s-a şi terminat.
În dimineaţa asta umedă şi rece de toamnă Spre orizonturi noi ai plecat, a mea doamnă, Spre împliniri de vise, de iluzii şi idei. Rătăcesc fără tine pe triste, ascunse alei. Ceaţa a încetat subit să se înalţe înspre cer, Afară e răcoare,
Ploaia asta beată va şterge noroiul din mine Şi cred că dimineaţă cerul va fi adânc şi senin. Vezi? Eu pot vedea frumos că va fi bine Dincolo de faptul că port în suflet venin. Ploaia asta rece şi deasă ce mă cuprinde ca o ceaţă Va şterge din urmele lăsate de tine plecân
Sunt un om binecuvântat şi o ştiu bine Când clipele încet se sting sau licăresc, Prin tine am reînvăţat cum să trăiesc. Sunt binecuvântat doar să te am pe tine. Cineva înaintea ta a sădit în mine un drum Iar tu eşti parapetul dinsp
Nu vreau să pleci, nu pot să te las În alţi ochi calzi tu să te scalzi, Nu pot să rămân pierdut în azi. Refuz, refuz să îţi spun bun rămas. OC
Mi-e sulfetul ferecat ca într-un vrej ciudat Ce nu se dechide în niciun anotimp cunoscut Ci doar atunci când gândul trist devine mut. Tufa de roze ce-o port în mine s-a uscat. Mi-e sulfetul prins ca-ntre ghiare o pradă Ce dă să moară dar trage deşa
© 2007 - 2009 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
