E OK, iubito!
Sughiți și, spasmodic, respiri sacadat, E plin patul nostru de vărsatul păcat Iar noi, între așternuturile cele moi, Alungăm umbrele ce fug, rușinate, de noi.
Sughiți și, spasmodic, respiri sacadat, E plin patul nostru de vărsatul păcat Iar noi, între așternuturile cele moi, Alungăm umbrele ce fug, rușinate, de noi.
Dom’ne, românul s-a născut poet simbolist. Toată lumea știe să cânte singurătatea, despărțirea, iubirea neîmpărtășită, descumpănirea, moartea, fericirea negativă și, în general, colcăie literatura română de poezie pesimistă.
Despre locuri neprietenoase, într-un context mai restrâns, voi vorbi într-un alt articol. Acum vreau să vorbim despre locurile neprietenoase cu neinițiații în general, cu exemple, că trebuie să-mi spun oful.
Mă țin de pat și-mi trăiesc adânc fericirea, Te privesc zbătându-te de dor, de amor și de păcat. Totuși, prin prisma iubirii ce-o port mă simt curat, Așa că mă las pradă total pasiunii și dăruirii.
Propun scoaterea din Biblie a pasajului „femeile trebuie să se supună bărbaților” (Efeseni 5.22), pe motiv că acest pasaj este neconstituțional și discriminatoriu și, mai mult, aduce grave atingeri demnității persoanei femeiești!
Se pare că urbea toată știe Cum că unii-n primărie În frunte cu primarul Ridzi Fac, uneori, afaceri cu morții.
Am citit la gazetă o știre, Cum că politicienii mint cu nesimțire. Și părea oripilată ea, gazetara, Că se duce naibii primăvara.
E de râsu-plânsu, dacă n-ar fi mai mult de plâns: dom’ne, nu mai știe nimeni să facă termosuri care să nu curgă, sau căni-termos care să nu curgă, sau alte recipiente în care să poți să-ți pui o cafea și să nu curgă pe tine când ești în tren!
© 2007 - 2012 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design