Deși cred în existența lui Dumnezeu, paradoxal – din punct de vedere al dogmelor creștine – sunt și mă declar ateu. Pentru că deși cred în Dumnezeu, nu cred că el este tot una cu Fiul sau cu Sfântul Duh și nici că și-a sacrificat fiul pe cruce pentru noi și nenum
Duminică fiind, mi-am propus să nu stau numai în casă, așa că m-am dus la Muzeul de Artă din Cluj, la Galeria Permanentă unde, după ce am plătit biletul de patru lei și patru bani, din care cei patru bani merg la Crucea Roșie, respectiv taxa foto de 15 lei, pentru care am primi
În sensul fotografic, desigur. Ideea este că are o anume postură cumva atipică, vine și stă în același loc, pe același acoperiș, se uită în stânga și-n dreapta și placă doar când deschid ușa de la balcon ca să o fotografiez.
De fiecare dată când văd câte un om căutând în gunoi – și nu mă laud, doar stabilesc contextul – dacă am câțiva lei mărunți, îi ofer. Nu, nu dau bani la cerșetori, ci la cei care caută prin gunoi.
Nu știu voi, dar eu n-am dubii în legătură cu ăștia, așa că mă pregătesc de zor pentru cenzură d-aia stufoasă, a la Stalin, și-mi scot datele de pe hard diskurile din Români cât pot eu de repede, le mut în cloud, departe de degetul subțire și lung al legii românești.
Stăteam în mașină, simțeam nevoia să vorbesc, să ascult, să filmez liniștea și zgomotele discrete ale orașului.
February 2nd, 2013 Dear Mr. Culliford, As a reaction to your recent publication of the article „Next stop UK: Romanians & Bulgarians are queueing up for handout Britain” in the online version of the world-renown daily newspaper The Sun, please indulge me to openly state my
Ieșisem de la muncă, eram un pic obosit, după o săptămână în care am învățat lucruri noi, eram un pic gânditor, încercând să-mi dau seama ce să mănânc la cină – fiind în acea zi a săptămânii în care nu consum carne deloc – și eram și puțin supărat pe
Ieșisem din scară mergând spre muncă, într-o amiază clujeană de tip londonez, mohorâtă, rece și plăcută la atingere precum creta, eram vesel, în mână aveam atât de dulcea mea cafea într-un pahar-termos care nu curge – singurul – și o pungă de gunoi plină cu
Contractul funerar este produsul cu care orice persoana din timpul vieţii îşi poate organiza propriile funeralii, în conformitate cu propriile convingeri şi idei. Aceste convingeri trebuie însă să nu depăşească limitele prevederilor legale şi morale. În fiecare an în întreag
© 2007 - 2013 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
