Motru este un oraş din Oltenia, de lângă Târgu Jiu, Judeţul Gorj. Cred că este un oraş foarte interesant prin multitudinea de specimene care-l locuiesc. Nu, nu generalizez, am rude acolo. Nu spun că cei din Motru ar fi dobitoci, ci că au multi concetăţeni interesanţi.

Nu, nu exagerez. Constat, cu amărăciune, că pentru unii cărţi srise de Karl May sau Thomas Hardy sunt doar nişte gunoaie, nişte jeguri de care să se lepede. De fapt mi se pare de-a dreptul deprimant, sincer să fiu.

Mergeam ieri liniştit pe stradă, în iPod urla la maxim AB4 – Preferences şi n-aveam absolut nicio treabă cu nimeni, că deh, mă bătea soarele-n cap şi eram şi grăbit pe motiv că mă striga frigiderul şi cafeluţa de prânz. Şi, într-un loc umbrit dau să

Am primit un răspuns puternic din partea unor persoane din sistemul de Sănătate care au reacţionat în urma acestui articol. Reproduc câteva dintre idei măcar să ştim de unde ni se trage. Un articol trist.

Legat de cazul de la Centrul Medical Unirea şi moartea băieţelului care trebuia să-şi facă un RMN am auzit că personalul medical a refuzat să meargă la poliţie să dea delcaraţii. Cum adică? Păi cum vine asta au refuzat?

Aduţa, dragă Aduţa, Eşti grăsuţă, nu drăguţă. Şi nici frumoasă, nici deşteaptă. Nu, tu nu eşti la minte coaptă. Căci, de ai fi, tu ai citi. Şi-ai şti că nu tolerez pe blog limbajul maidanez.

Am nişte prieteni care lucrează în sistemul de educaţie. Iar unul dintre ei a fost corector la Bacalaureat. Şi, aproape deprimat, mi-a spus cam ce a păţit el. Povestea se întâmplă într-un judeţ oarecare, un judeţ mic.

ANL (Agenţia Naţională pentru Locuinţe) face şmenuri nasoale rău. Din banii tuturor (de la buget, da?) face locuinţe pentru ăia privilegiaţi. Adică din banii tuturor îi mai linge o tură în fund pe nişte unii care, oricum, au de toate. Să vă dau un exemplu.

Către cei care folosesc internet banking-ul de la Banca Transilvania. Următorul mesaj este o schemă menită să vă facă de bani. Nu daţi click nicăieri. Ştergeţi mesajul. Este fals.

Tot fază de aseară. Cum şedeam eu nepăsător pe trotuar aşteptând, pe lângă mine trec trei puştioaice. Când le-am văzut m-a pufnit iarăşi râsul apoi dezgustul şi întrucâtva mă simţeam babalâc pensionar şi comunist pe lângă ele.