Era o seară rece şi câinoasă de toamnă când primisem ordin de deplasare spre baraj. În maşina veche urcam cu greu pe drumul rău, plin de gropi şi de bălţi, ce ducea sus, la barajul dintre văile moarte şi abrupte, ascunse de desişuri de brazi pitici ce, datorit

Luna plină împărţea cerul în două, în lumină şi întuneric, precum un râu vijelios brăzdează o câmpie arsă de soarele ameţit al unei zile toride de August şi, dincolo de lumina ce o sădea peste sat, întunericul se juca în umbre la

Orbecăiam prin iubire ca doi lilieci surzi, în noapte şi, dincolo de profunzimea pe care o mimam zi de zi, ştiam amândoi că relaţia noastră este doar un carnală. Atât de carnală încât suplinea celelalte aspecte ale relaţiei noastre.

Haosul nostru stă în armonia din noi. Acustic ar fi descrisă de un tango umil, senil, de azil. Vizual ar fi ca o pădure arzând în noapte, sub o ploaie deasă, intensă, tropicală. Mă rog, sunt multe feluri de a descrie acest haos.

Iubirea mea este o cărare îngustă, nebună şi pustie. Pe ea păşeam, odinioară, amândoi, la pas ridicol de încet, privind spre zări diferite, din ale noastre universuri mărginite ce s-au vrut a se contopi, eşuând lamentabil.

Minunea de dincolo de vis este jarul viu care rămâne în sulfet după fiecare minune şi care ţine de cald mult, mult şi bine. Esta dansul secret al unor sulfete, tango-ul excesiv de pasional care îţi îndoaie genunchii, îţi taie răsuflarea şi trezeşte &

Mi se întâmplă, uneori, să fiu împresurat de voioşie dimineaţa. Să cânt tangoul a doi străini efemeri prin iubire, să tremur de zbaterea internă a gândurilor frumoase ce explodează în lungi ecouri optimiste, de exaltarea furibundă ce mă cuprin

Mi se întâmplă, prea rar totuşi, să fiu prins într-o dulce îmbrăţişare ca într-o mreajă, noaptea, pe la miezul ei. Şi mi se întâmplă, de multe ori, ca strângerea aceea moale, mătăsoasă precum o şoaptă risipită de vânt să

Minunea de seară este tot o minune de fiecare zi. Este un fel de apogeu al sufletelor, când dulceaţa amestecată cu iubirea duce la o delicioasă stare de bine. Mie îmi pare a fi ca un fel de bundincă de fructe.

Mi se întâmplă câteodată să mă regăsesc oglindit în altcineva. Mi se pare fabulos de-a dreptul, mi se pare minunat. Senzaţia regăsirii într-un alt om este, spus într-un mod profan, ca un fel de amor – tango al sufletelor. Pentru că emoţia