Eu sunt fiul risipitor, pentru că dacă încep să beau o bere, nu mă simt constrâns să o și termin. Și asta este valabilă pentru orice băutură alcoolică, deci vă dați seama ce blasfemie făceam când ieșeam în oraș și beam lejer ca și cum ar fi și mâine o zi.
Am o frustrare mai ciudată. De la o vreme s-a umplut Clujul de lăzi frigorifice cu Alpin 57 Lux pe care sunt niște copiii ce au înghețată în mână dar, să vedeți cruzime, n-au mâncat-o. Nici n-au gustat-o, de fapt.
Aseară eram complet lipsit de inspirație și nu știam ce să-mi fac de mâncare în acest weekend pentru felul întâi, că m-am plictisit de supe de pui, ciorbițe de tot felul și așa mai departe.
Ieri mi s-a pus pata să-mi fac și eu niște cartofi noi cu ceva, la cuptor, pe motiv că n-am mai mâncat cartofi de vreo două săptămâni. Așa că m-am dus în piață, dar ora fiind târzie am găsit pustiu pe acolo.
Aseară m-am delectat gătind niște hering la cuptor (am găsit proaspăt, în Kaufland), cu sos de roșii, vin și usturoi. A ieșit o nebunie, un deliciu, ceva ce nici nu vă pot povesti.
Am văzut la TV o știre conform căreia chinezii au inventat un soi de vaci care dau lapte uman. No, după șocul și groaza inițială, îmi venea să urlu:
Azi m-am dus la piață, că la 2,5 lei kilogramul de castraveți îmi venea să-mi iau fără număr. Dar mi-am luat doar patru kilograme, că mai mult spațiu n-am în frigider. Dar să revin. Mi-am luat câți castraveți am calculat de dimineață că ar încăpea în frigider, cu chiu
Azi m-am cântărit. Am 101,5 kilograme complet îmbrăcat, la 10 minute după ce am mâncat o jumătate de kilogram de castraveți decojiți (o să revin la asta) și după ce am mâncat un bol mare (450 ml) de supă de salată (asta am mâncat la masa de prânz). Ceea ce înseamnă că a
Ok, nu vreau să transform acest blog într-unul culinar, dar azi eram mai lejer cu programul, ținând cont că trebuie să fiu la birou până pe la 21,30, așa că mi-am lungit un pic pauza de prânz cât să-mi fac niște șnițele de pui cu legume fragede și dulci de ți-i mai mare d
Hai că m-am dat dreq. Am în congelator o bucată de mușchi de vită adus taman de la Lonea, cu trenul, pe la Petroșani până la Cluj, înfofolită și izolată termic de nu se mai putea.
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
